Poze din Balcani

Publicat de G. Serban (gserban) in 2009-03-23 22:47:46

Cu ceva ani in urma, acasa la Silviu am dat peste un album al lui Nikos Economopoulos. La fiecare pagina intoarsa primeam un pumn in cap. In majoritatea imaginilor erau de fapt mai multe fotografii intr-una singura, mai multe subiecte care relationau intre ele intr-un mod cu totul absurd, paradoxal, insa cu foarte mult sens. Silviu imi tot impartea cadrele in dreptunghiuri imaginare si identifica posibilele poze din interior. Atmosfera balcanica, umorul amestecat cu absurdul intreceau cu mult  filmele lui Emir Kusturica. Ulterior l-am regasit pe Nikos Economopoulos intre fotografii Magnum si am incercat sa inteleg cum reuseste acest grec sa faca poze atat de vii, pline de continut, cum rar am vazut.

Exista undeva in noi ideea (o gasiti si intr-o discutie anterioara legata de workshop-uri) ca nu poti fi original daca ai influente, daca imprumuti de la "cei care te-au invatat" sau de la cei ale caror fotografii le vezi si le apreciezi. Se crede ca exista riscul ca ulterior sa nu-ti mai pui amprenta proprie asupra imaginilor, ele devenind doar copii fara valoare.

Povestea fotografiilor de care vorbeam mai sus incepe prin anii '80 cand un tanar jurnalist grec, absolvent al facultatii de drept din Atena aflat la un prieten vede o carte de la Aperture, cu 30-40 de fotografii ale lui Henry Cartier-Bresson. Neavand nici macar o minima cultura fotografica, contactul cu fotografia rezumandu-se doar la vizionarea imaginilor din ziarul la care lucra (pasiunile sale fiind cu totul altele: literatura, muzica si politica) din acel moment fotografia devine importanta pentru el. In urmatorii 3 ani nu se apuca de fotografie dar incepe sa cumpere carti de fotografie. Koudelka, Diane Arbus, Henry Cartier-Bresson. Mai ales Cartier-Bresson il influenteaza prin faptul ca pe langa compozitie si geometrie in fotografiile lui mai exista ceva. Ambiguitate. "Am vazut in lucrarile lui nu numai compozitie si geometrie, dar si un tip de ambiguitate. Sunt moduri diferite in a intelege ceea ce spune prin fotografii. Imaginile lui pot spune un lucru, dar in acelasi timp pot spune alt lucru. Gasesti multe in interiorul imaginilor lui, poti simti asta." spune Economopoulos.

Timp de 8-9 ani fotografiaza numai in weekend-uri si in concedii. Dar o face serios muncind de dimineata pana seara. Fotografiaza numai ceea ce il intereseaza, devine fotograf full-time si in 1990 e acceptat la Magnum. Pasionat de Balcani, nu crede in concepte, doar fotografiaza, se entuziasmeaza usor si e usor de dezamagit. Cauta locurile autentice in care se simte bine si in care stie ca poate face fotografii bune. Evita zonele si oamenii care si-au pierdut autenticitatea si incearca sa fie ceea ce nu sunt. Cum ar fi zonele turistice din Grecia sau vestul Turciei unde localnicii incearca sa para ceea ce nu sunt - europeni. Cauta zonele in care oamenii sunt mandri de ceea ce sunt si nu incearca sa demonstreze ca sunt altceva.

Nu face story-uri ci cauta imagini bune singulare, pe care incearca sa le puna impreuna ca intr-un puzzle complex. Nu umbla dintr-un capat in altul al lumii pentru a fotografia si pentru a cauta experiente si culturi inedite. Ba chiar "o da in bara"  cu un assignment in Japonia, unde dupa 3 saptamani nu intelege daca oamenii ii sunt prieteni sau nu, nu gaseste nici o metoda reala de a comunica cu ei.

Gaseste insa bune conexiuni cu oamenii din Balcani si incearca sa se descopere pe sine descoperind identitatea Balcanilor. Isi face o obsesie din acest subiect, citeste literatura din peninsula, vede filme, incearca sa-i inteleaga istoria. Paradoxul balcanilor il urmareste, intelege repede amestecul de ura si dragoste, ospitalitate si ostilitate. Oriunde se misca in acest spatiu indiferent ca a fost razboi sau pace a intalnit acest paradox greu de explicat, greu de intels si aproapte imposibil de fotografiat. Povesteste cum intr-o crasma din Pristina in 1992 gaseste un grup de 4 oameni care beau zdravan la o masa, canta si se distreaza. Nu intelegea ce se discuta dar atmosfera era foarte calda, prietenoasa. In momentul in care urmau sa plateasca s-a iscat o cearta ba chiar unul dintre ei a scos cutitul si a inceput sa se lupte cu ceilalti. Motivul: fiecare dintre ei vroia sa plateasca consumatia, si insista sa o faca.

Cam aici bat fotografiile lui Economopoulos, simplu si autentic. Il invidiez si asta nu neaparat pentru imagini cat pentru dedicatie, luciditate si puterea de intelegere.

Adauga comentariu