Jazzul, revolutia si cliseul

Pe langa crop, se vede ca e s-a "lucrat" si la contrast / luminozitate, poate chiar cu rezultate mai dramatice, asa ca grija mare cu Photoshopu' ca nu se stie cum influentati istoria si dati aripi la generatii intregi de revolutionari.

folosirea nonsalanta a imaginii lui Che provine dintr-o lipsa de informare si atat, de la tricourile purtate cu nonsalanta pana la aceasta gafa monumentala din afis :)

Si atunci, cand pozam un drum serpuit si ii spunem pozei "destin". Sau cand pozam o padure si langa ea la 10m un copac izolat si ii spunem "singuratate". Sau deja clasicul ponton care sta pe o mare surprinsa cu timp lung de expunere. Clisee. Asta tot lipsa de informare e?

simplificarea portretului prin reducerea la formatul de tip buletin a atras doar "citirea" directa, publicitara a cadrului si astfel generarea unui simbol inteles superficial.

personal consider total nefericita "evolutia" imaginii uneia dintre cele mai complexe
personalitati ale secolului trecut. asocierea cu afisul de prezentare nu face decat sa confirme
pericolul folosirii simbolurilor in fotografie... toata lumea intelege acelasi lucru, nu exista loc de interpretari, de simtiri, stari...
nu exista diferente de perceptie ci doar o singura directie intelegere, in acest caz gresita.

nu e 'lipsa de informare' ci incultura; iar daca una o cuprinde pe cealalta, da - e si lipsa de informare

inca o treaba - relativa la cliseu : cred in cliseu atata timp cat esti constient de el, cat il parcurgi ca sa-l consumi, cat il tii bine la tine pe hard si daca te determina sa-l depasesti, ca etapa naturala in evolutia unei viziuni; altfel - e o naiva reinventare a rotii

Silviu: eu personal am o indoiala in legatura cu "una dintre cele mai complexe personalitati ale secolului trecut".

:) intradevar e un personaj discutabil... si am putea argumenta la nesfarsit... insa complexitatea cred ca vine tocmai din acest fapt

galceava fara sfarsit despre che e o treaba, dar nu se trage vreo complexitate de aici.

cu totul altceva e evidenta faptelor; che, cand nu e e denigrat la el acasa, ramane ceea ce era, un personaj insolit, cam prafuit in idei, aspiratii si, inevitabil, discutabil in manifestari. are si fanii lui (si nea nicu are) dar revolutionarul de profesie e o impostura de care s-a cam prins lumea.

unii de pilda il deplang pe dan iosif, sustin ca lichelismul lui fatis ar merita o posteritate mai buna decat impostura lui che, zaharisita ideologic si trimisa la produs :) poza e un moneymaker fantastic, nici nu indraznesc s-o comentez ca nu ma mai primeste hardila in club :)

Paranteza: cine isi mai aminteste ce se spunea despre Petre Roman cand trebuia sa-si puna o cravata?! Am inchis paranteza.

Un simplu crop, aici? Nu cred.  In fotografia originala Che pare un tip oarecum pierdut in visare sau poate nedumerit de ceva, in orice caz bantuit de melancolie, cel mult ros de o intrebare. E mai degraba ganditor, pasiv, absent sau defetist.

Acum, nu mai e niciun secret pentru nimeni ca orice ideologie totalitarista nu se simte bine pana nu rescrie si mistifica trecutul, inclusiv cel din fotografii. In cazul lui Che, simpla scoatere din context, facila cropuire n-ar fi rezolvat decat partial problema, anuland 'turnesolul' incomod: conturul darz al figurii celuilalt personaj, pe langa care Che pare un mielusel. Dar nu era suficient, era nevoie de mai mult: de un gest ferm, de o ajustare discreta, dar categorica, fara retusari, fara intineriri a la 'nea nicu, fara botox si colagen. Si atunci...? S-a luat cropul si s-a rotit 3-4 grade CW.

Solutia e echivalenta unui deget infipt in cur:  ai indreptat trunchiul, coloana, capul, privirea (catre viitor, unul "luminos" sau "de aur"). Le dai batosenie, fermitate, rectitudine. Si "co-rectezi" - nu-i asa? - odata cu asta, si perspectiva privitorului asupra personajului fotografiat

[am facut o plimbare prin oras si intradevar apar afisele schimbate, in cateva locatii l-am regasit pe cel initial cu Che Guevara in fundal]

observ ca autorul postului si-a atins telul... tendinta de a denigra ceea ce este acceptat ca o valoare absoluta, placerea de a contrazice majoritatea ... este reflectata in totalitate aici.

nimeni nu a contestat rolul unui bun punct de statie post-procesat pentru a intari o idee/  sau a
schimba o viziune neclara. daca ne raportam strict la metodologia fotografica e o problematica
constructiva... dar daca depasim bariera si introducem subiectivismul... ar trebui sa fim mai bine
pregatiti

o imagine prost folosita nu este si expresia unei imagini proaste sau superficiale!

exemplele autohtone chiar nu-si au rostul in descrierea unui om despre care alte personalitati
unanim acceptate de data asta spuneau ca... "Nelson Mandela referred to him as "an inspiration for every human being who loves freedom" while Jean-Paul Sartre described him as "not only an intellectual but also the most complete human being of our age."".... si apelez la citate doar pentru a castiga substanta :)

Silviu, despre mine spui ca denigrez tot ce e acceptat ca valoare absoluta si ca am placerea de a contrazice majoritatea?  :)

Poate n-am scris suficient de clar, imaginea e un icon in fotografie, nu stiu de unde ai tras concluzia ca o consider proasta sau superficiala. E chiar o imagine foarte tare. Am pus exemplul de la final pentru ca sunt curios sa vad o analiza a voastra legata de ceea ce transmit cele doua variante. Asa cum a facut Aurel Donescu mai sus foarte argumentat. Despre Che Guevara nu pot spune prea multe pentru ca nu am citit suficient si nici nu ma intereseaza politica.

Vorbesc aici despre cliseele pe care le avem in cap atunci cand vrem sa reprezentam ceva (Cuba in situatia de fata). O zi faina!

Eu imi definesc in sine cliesul ca fiind un bun de larg consum, un produs reprodus la infinit si devorat de mase.  Pana la urma asta s-a intamplat si cu fotografia lui Il Comandante. Cropul este pe deplin justificat. Portretul nu avea cum sa devina atat de consumat si dorit de oameni sub forma primei incadrari.  Daca in prima imagine omul pare mancat de ganduri, pierdut, de ce nu constient de posibilul sfarsit, in a doua imagine personajul devine impunator si  cu aspiratii inalte,  o imagine demna pentru erou sau un asasin. Faptul ca muzicianul Sandoval nu a vrut sa-si asocieze imaginea cu a lui nu/mi demonstreaza decat doua posibile idei.

1) Jazz-ul nu poate transforma lumea in felul in care o face o revolutie si desigur nu poate fi asociat cu o revolutie!

2) Sandoval nu vede in Che Guevara un simbol national, ba din contra!

@G: dimportiva:)... spuneam ca tu ti-ai atins scopul de a-i provoca pe oameni sa condamne un "icon". sa judeci un crop, o rotire, ajustare de constrast este la indemana tuturor, dar ar trebui sa ne pastram obiectivismul si sa nu atacam si persoana.

deranjante mi se par comparatiile cu imaginile lui dan iosif, petre sau altii de pe aici :)

faptul ca fotografia este gresit inteleasa si folosita nu ar trebui sa atraga si denigrarea personajului

   Nu este incultura, doar incompatibilitate si de aici situatia de criza. Despre icon-urile fotografice a secolului trecut a fost scrisa si o carte. Cat despre " avem in cap o multime de clisee "; dar cate din ele au generat "criza racheteor din Cuba"? Cand termenul este 8 Mai incompatitibilitatea-si face simtita prezenta.

Uitandu-ma la afis imi vin in minte cel putin 2 intrebari:

1.Ce atribute au stat la baza alaturarii,de catre cel care a facut afisul,a imaginii lui Che cu aceea a lui Sandoval?Eu nu vad nici unul.

2.Ce PR are celebrul Sandoval daca nu a vazut varianta afisului,inainte de publicare?Ma rog,treaba lor.

In legatura cu subiectul cliseu imi vine in minte o intrebare:"de ce a ajuns "cliseul" cliseu?Unul dintre raspunsuri e simplu si concret,cel folosit ca definitie a conceptului: "pt. ca subiectul a fost repetat pana a devenit sablon",dar nu il iau in consideratie.Imi place cel abstract si complex si anume:"pt. ca subiectul a avut un asa impact incat a meritat sa fie repetat,chiar cu riscul trimiterii lui intr-un relativ "derizorat".Tinand cont de acest lucru,soarta simbolurilor nu e aceea de a deveni clisee?

G,sunt curios(sper sa nu patesc ce-a patit pisica):ce v-a determinat sa initiati campania anticliseu?

1. Cuba

2. e discutabil, uneori sunt 3 trupe/seara x 5 zile, imi e greu sa cred ca discuta toti pe marginea afisului. (ca si cum la afisul unei expozitii colective, ar trebui acordul a 50 de autori) lumea asta a jazz-ului e asa mai senzitiva, oamenii stau la un vin si se invita la concerte/festivaluri, nu totul e gandit ceas. e rau si bine in acelasi timp. bine prin faptul ca nu e atins de marketing si ceea ce rezulta e foarte uman. rau pentru ca uneori nu are nici o stralucire.

Valabile ambele lucruri scrise de tine despre cliseu.

Despre campanie mai discutam poate, dupa ce adunam materialele.

Ma interesa mai mult raspunsul la ultima intrebare.Din punctul meu de vedere bog e un mare cliseu,iar daca asta este motivul actiunii,parerea mea ca e sortita esecului asa cum au fost si altele care au vizat aspecte mult mai simple("comenturile","limbajul","acceptarea opiniei altuia" s.a.)si care nu numai ca nu s-au rezolvat dar parca unele au luat amploare.Am sesizat in ultima vreme cateva chestii pe care le credeam demult apuse pe bog.Am sa spun maine in topicul pe care l-am deschis in forum.

Oricum,spor.

Raspunsul e foarte simplu. Ciprian pornind de la un articol mai vechi de-al meu despre cliseu (dupa niste idei scrise de Feininger cu zeci de ani in urma) a vrut sa initieze o dezbatere pe tema asta si sa ofere un cadou o carte. In general dorim sa stimulam dezbaterea/dialogul si sa ridicam probleme care credem noi ca sunt importante in fotografie. Asta e tot. Nu cred ca badorgood e un "mare cliseu". Ca sunt fotografi care la momentul asta fac clisee, nu-s originali e altceva si nici nu are foarte mare importanta. Crezi ca tu nu le faci sau nu le-ai facut? Asta nu inseamna ca nu poti fi un om bun care sa faca lucruri bune in viitor. Zilnic vad poze/comentarii ok. Ca ar putea sa fie mai bine stim si noi si de asta ne invartim zilnic pe aici si incercam sa canalizam totul intr-o directie buna.
Sa nu mi-o iei in nume de rau dar as prefera sa nu mai deschizi topicuri in forum care nu au legatura cu fotografia, poti sa spui orice aici in blog sau mie pe email. Daca crezi ca parerea ta sta undeva deasupra "marelui cliesu bog" si membrilor sai care nu prea invata nimic (acceptare opinie, comentarii proaste etc) de unde nevoia de a i te adresa?   Numai bine!
Ah, nici de psihanalisti bog nu ducem lipsa :)   

Cartea premiu a pornit spre Aurel Donescu. Multumiri si felicitari :)

O mica adaugire la ce zice Aurel.

A doua fotografie pare un semiprofil, deoarece Che are barbia usor spre stanga imaginii. in fotografia mare vedem ca trupul e de fapt cel rotitit fata de axul fotografiei. De ce conteaza asta? Pentru ca portretele iconice ale comunismului  (Lenin, cei 3 corifei, Mao) sunt foarte des semiprofile care privesc spre viitor.

Deci fotografia a doua devine "icon" deoarece are ceva din hieratica oficiala. Dar, in plus are viata. Tocmai asta e interesant. Cu un crop, o rotire, si un contrast care sterge umbrele de pe cer putem lua viata unei fotografii bune si sa o mutam, intacta, intr-una de agitprop (agitatie si propaganda).

Ca si cum ai lua un Hristos de icoana bizantina, i-ai da carnatie renascentista, si totusi ai evita sa dai in kitch.