Romantismul erei electronice

de Emanuela Grama

Individul este produsul unic al amestecului de comunitati de care apartine.Cele mai vii trairi ale omului apar atunci cand ele au legatura cu o comunitate, fie ea de cuplu, de familie, de grup. Comunitatea da forta individului, un sens existentei si actiunilor acestuia, canalizeaza eforturile individuale.

Candva pe la inceputurile internetului romanesc,  in anul 1998 aparea un articol pe aol.ro semnat  Emanuela Grama, despre o comunitate virtuala numita Well. "Ca orice forma de 'a fi', totul a inceput cu o idee. Aceasta era simpla: aduna un grup de oameni interesanti, pune-le la dispozitie posibilitatea de comunicare continua a unuia cu celalalt si .vezi ce se intimpla!"

Cu permisiunea lui Dan Iancu readucem pe badorgood (o comunitate virtuala a fotografilor) povestea personjelor din Well. [Pentru cei care vor sa citeasca articolele in formatul original. 1 , 2, 3] (G. Serban)

Foto Oana Cambrea

Relatia lor, dintre Mandel si Nana, a interferat cu lumea Well-ului si influenta a fost reciproca.

Cind Nana a intrat prima data in Well, ea si Mandel aveau o relatie de dragoste care dura de ceva timp. Intrigata de interesul lui Mandel fata de Well, a intrat in joc din curiozitate- fiind si colegi, cu birourile alaturate si despartite doar de un perete, cind auzea rontaitul modemului, urmat de baterea furioasa a tastaturii, Nana se loga si ea. La inceput flirtau pe ascuns in conferintele publice, ceilalti nestiind de relatia speciala dintre ei, si isi trimiteau zeci de mesaje zilnice.

In 1989, Nana s-a imbolnavit grav, a urmat o lumpectomie si apoi un tratament chemiopatic foarte dur. In aceeasi perioada, Mandel anunta logodna lor.

Dar pentru Mandel era prea mult. Dubla tensiune generata de boala Nanei si de iminenta incheiere a vietii de boem, ce ar fi urmat inevitabil mariajului, l-a determinat sa anuleze tot si chiar sa rupa orice relatie cu Nana. Mai mult, a inceput s-o atace in toate conferintele in care ea participa de obicei, trimitindu-i mesaje extrem de agresive.

Spatiul virtual al Well-ului i-a permis, prin libertatea pe care i-o dadea, sa reactioneze mult mai dur decit ar fi indraznit in mediul real. Toata disperarea, si furia, si durerea, si chinul de a nu sti ce vrea, chinul de a nu putea alege s-au transformat in agresivitate directionata constant asupra Nanei.

Apelind la managerului Well-ului, Nana a cerut o barare a tuturor mail-urilor primite de la Mandel si redirectionarea lor catre propria lui adresa. Totusi, Mandel a continuat ofensiva, anulind toate contributiile Nanei la oricare conferinta ar fi participat. Prin punerea ei in imposibilitatea de a posta mesaje in oricare conferinta accesata, Mandel nega astfel unul dintre principiile fundamentale ale Well-ului: dreptul fiecarui membru asupra propiilor sale cuvinte si dreptul de participare activa.

Mandel nu era un oarecare; calitatea textelor sale, a conferintelor mediate a atras interes, determinind mentinerea afacerii numita Well. Cu atit mai mult, tradarea unui principiu ontologic al comunitatii de catre un membru important al sau era mult mai grav. S-a luat hotarirea de suspendare a contului sau. Insa, intre ziua in care i s-a comunicat decizia si cea in care aceasta s-a aplicat, Mandel a sters tot ceea ce insemna contributia proprie in structura conferintelor Weird si Future, initiate si dezvoltate de el. O ultima tradare a spiritului comunitar al Well-ului.

Totusi, s-a luat hotarirea de a fi primit inapoi. Desi textele conferintelor nu mai puteau fi recuperate, Fig, managerul de atunci al Well-ului, ii redeschide contul in noiembrie, dar cu anumite limitari de aceasta data (45 ore gratuite pe luna).

Relatia dintre Nana si Mandel a devenit mai calma, ajungind chiar sa-si mai scrie din cind in cind. Nana se mutase la Boston si relatia parea a fi relativ pasnica; aceasta pina cind Mandel ii transmite ca, desi el nu e interesat de o posibila casatorie, ii interzice sa se intilneasca si cu altcineva, iar ea il refuza categoric.

Reactia lui Mandel este extrema. Pe data de 5 iulie 1994 activeaza un mass scribble , comanda care permite stergerea tuturor textelor postate vreodata intr-un topic, si, trecind din conferinta in conferinta, sterge tot ceea ce postase in decursul celor 10 ani petrecuiti in Well. In august initiaza apoi o conferinta ciudat de perversa, atacind cumplit intimitatea si demnitatea umana a Nanei. Apar reactii extrem de dure din partea celorlalti membri, de la mesaje de protest pina la inflamarea cu mail-uri non-sens, imense cantitativ si nule calitativ, trimise pina la saturatie, si anulind astfel conferinta in structura ei logica.

Dupa citeva zile, Mandel pune punct conferintei, reducind-o la un statut de simpla arhiva.

In septembrie, in conferinta Health, apare un mesaj al lui Mandel prin care, intr-o nuanta plata a unei comunicari stiintifice, anunta ca este bolnav de cancer al laringelui. Manifestarile de sprijin vin din tot Well-ul. Toti membrii, multi dintre ei nefiind niciodata participanti in Health, vin aici ca sa fie la curent cu starea lui Mandel si sa-l sprijine. Toate greselile au fost uitate, toata simpatia este transmisa catre el.

Well-ul devine o singura inima, toti se string in jurul lui Tom pentru a-l ajuta sa treaca mai usor peste durere, in aceasta ultima parte a vietii sale.

Mandel ii trimite un mail Nanei, iar ea ii raspunde, lasindu-i un mesaj pe robot: “Cred totusi ca e timpul ca in sfirsit sa fim impreuna”. Paraseste Boston-ul si vine sa stea impreuna cu el. Pe 1 aprilie se casatoresc. Cu Nana alaturi, Mandel isi petrece ultimele zile fiind pe retea si comunicind cu ceilalti; spune ca acest acces continuu ii da senzatia ca mai este inca in viata, ca poate sa mai transmita ceva din trairile sale.

Tom Mandel moare la 5 aprilie 1995; cenusa ii este aruncata, asa cum si-a dorit, in valurile Pacificului.

 
Viata si dragostea sa, sentimentele sale cele mai profunde si cele mai puternice, temerile sale, suferintele, nebunia, cautarea sa pe sine in lucruri extreme, extravagantele personalitatii sale si-au gasit in vitalitatea si spiritul liber al Well-ului o anume consistenta si poate ca, in dramatismul finalului sau, al mortii sale virtuale cumva simultane celei reale, al sustinerii celorlati prieteni virtuali, al sentimentului de comuniune pe care s-a chinuit intotdeauna sa-l nege, dar pe care l-a simtit la sfirsit atit de puternic, toate acestea si-au gasit, in sfirsit, un raspuns.

Din aceeasi serie:

Si s-a numit Well
Un drog numit Well
Romantismul erei electronice