Cum să-ți faci timp pentru fotografie
De Egyed Ufó Zoltán
Majoritatea prietenilor mei fotografi se plîng că n-au timp să fotografieze. Că ei altfel ar fotografia foarte mult, zic, dar pur și simplu nu-și pot rupe timp pentru activitatea lor preferată. Majoritatea lucrează din zori pînă noaptea tîrziu, au familie, au prieteni cu care trebuie să iasă la băut, au grădină pe care trebuie s-o tundă săptămînal, și au și mașină care trebuie întreținută. Așa că fotografiei îi rămîn doar cîteva secunde în cadrul excursiilor de familie, și asta doar în cazul în care se găsește timp pentru excursii de familie.
Desigur, nu este fotografia cel mai important lucru pe planeta asta, se poate trăi și fără ea. Dar eu n-aș putea. Fiecare om decide pentru el însuși prioritățile. Dacă a decis că poate trăi fără fotografie, e foarte bine, e chiar perfect. Dar atunci să nu vină să se plîngă că n-are timp să facă poze. Dacă însă consideră că fotografia reprezintă o prioritate, atunci să-și facă timp pentru ea.
Cuvîntul cheie este Renunțare.
Să facem un scurt inventar al lucrurilor care ne răpesc timpul și nu ne lasă să fotografiem:
- munca (cea pe care o facem cu pasiune, și cîteodată uităm de timp, așa de mult ne place)
- munca (pe care o facem cu mai mult sau mai puțin sictir, dar care ne umple golurile din buzunar, ne face soția mai fericită și copilul mai gras)
- familia
- prietenii
- mașina
- alte hobbyuri
- îndeletnicirile casnice
- sportul
- televizorul
- internetul
Cum să renunți la timpul petrecut cu familia?
A renunța la timpul petrecut cu familia este probabil cel mai puțin rentabil mod de a-ți face timp pentru fotografie. Eu nu te-aș sfătui să economisești pe această cale. Desigur, există și excepții, în cazul în care ai o femeie viperă, sau locuiești în aceeași casă cu soacra, dar într-o familie normală și sănătoasă n-ar trebui să simți des că vrei să scapi de ei.
Conflicte cu familia vor exista întotdeauna, întrebarea e doar cît de mari sînt. Nu se poate să nu prinzi cazuri cînd tu vrei să faci o poză, plouă, tu stai o oră să-ți faci poza, și familia te așteaptă în ploaie, plin de nervi. Sau îți vine o veste urgentă și fugi de acasă fix în momentul în care soția își așteaptă prietenele la o discuție, iar tu i-ai promis că vei avea grijă de copii pînă ele discută. Astfel de cazuri pot apărea frecvent, întrebarea e cît de grave sînt. Eu de exemplu îi stric măcar o dată pe lună planurile muierii, dar mă iartă, pentru că 80% din timp stau acasă și o ajut cu tot ce trebuie. Dacă însă aș fi acasă doar o seară pe săptămînă, și chiar și atunci m-aș ocupa de fotografie, foarte probabil n-aș fi atît de ușor iertat.
Dacă încă n-ai familie, te sfătuiesc să-ți găsești o pereche înțelegătoare. Nu fă compromisuri! Un om care înainte de căsătorie face mofturi cînd tu pozezi, după căsătorie poate deveni o pacoste. O viață e lungă, cuplează-te doar cu oameni care apreciază pasiunile tale și te susțin.
În încheiere repet: a renunța la timpul petrecut cu famila nu e cea mai bună metodă de a-ți procura timp liber pentru fotografie.
Cum să renunți la timpul petrecut cu prietenii?
E mult mai ușor. Un prieten care nu vrea să înțeleagă că în seara asta n-ai timp să bei cu el pentru că vrei să faci cîteva poze, nici nu ți-e prieten adevărat. Un prieten bun întotdeauna poate să te aștepte. Cu puține excepții. Dacă însă prietenul tău e la necaz, atunci nu există poză pe această lume care să merite să nu-i fi alături prietenului tău.
Cum să renunți la muncă?
În enumerarea făcută mai sus am diferențiat două genuri de muncă. Prima e munca făcută din pasiune, cînd simți că faci ceva constructiv, cînd ai satisfacție muncind. Din această muncă poți să te rupi doar spunînd "stop". Dar e posibil să nu dorești să te rupi din ea, pentru că-ți oferă satisfacții mai mari ca fotografia. Dacă ai un asemenea loc de muncă s-ar putea să nu mai ai nevoie de fotografie ca hobby. Esti un norocos, trebuie să știi asta, și să te bucuri de această situație din plin, cît te ține. Din păcate s-ar putea să nu țină veșnic.
Din păcate majoritatea oamenilor lucrează pentru bani, așa că e foarte probabil că faci parte și tu din această categorie. Nu că nu ți-ar plăcea ce lucrezi, că-ți place, nu ești nemulțumit, dar dacă nu s-ar plăti, parcă n-ai sta chiar 14 ore pe zi la servici, așa de dragul muncii. Cîteodată îți vine să-ți iei un concediu lung, sau ți-ar ajunge și o dupămasă liniștită, dar ai un deadline la servici și trebuie să tragi. Sau ai o cheltuială neprevăzută pentru luna asta (să zicem că ai fost chemat la o nuntă să cotizezi), și trebuie să faci ore suplimentare să-ți iasă socoteala. Cam neplăcut. În aceste momente, oricît de mult ți-ar plăcea munca pe care o faci, ea devine insuportabilă.
Chiar dacă ai deja trei joburi paralele, ți-e greu să refuzi un al patrulea, dacă ți se oferă. Te gîndești că un ban în plus n-ar strica, și că oricum sîntem în criză, nu trebuie refuzat nimic, că niciodată nu știi cînd ți se epuizează celelalte colaborări, și poate tocmai acest client te va salva de foame. Problema e că orice ban în plus se poate cheltui fără să clipești, și acești bani în plus te vor face să te obișnuiești cu cheltuielile inutile, de care va fi greu să te dezobișnuiești în momentul în care nu vei mai avea bani. Iar în momentul cînd intri în cădere goală din cauza crizei, fix acest ultim client va fi primul care te va părăsi în căutare de forță de muncă mai ieftină. Exagerez un pic, dar nu prea mult. Cunosc o grămadă de oameni care au căzut în această capcană, au lucrat ani în șir 16 ore pe zi, pentru că nu erau în stare să refuze clienții noi. Bani mulți n-au economisit, pentru că în același timp au și cheltuit mult, în ideea că "dacă am lucrat atîta, merit asta sau asta". Iar acum unii dintre ei au rămas fără clienți, alții continuă ritmul de 16 ore pe zi, dar pentru bani mai puțini, la fel de obosiți, dar mult mai frustrați. Cu cît cad mai de sus, cu atît îi doare mai mult.
Cea mai bună metodă de a renunța la munca făcută pentru bani este să reduci cheltuielile. Da, e o renunțare, știu, dar asta e, metodă mai bună nu există. Nu cred că-ți place să fii robul cheltuielilor tale. S-ar putea să n-ai o dorință de libertate la fel de mare ca mine, dar nici ostatic al propriului consum nu-ți place să fii. Cum se pot reduce cheltuielile? Nu vă pot da o listă completă, dar pot să vă dau cîteva idei pe care eu le-am experimentat deja.
Mănîncă acasă! Nu numai că economisești, dar poți mînca mai sănătos, poți controla ce mănînci. Dacă îți găsești cîteva surse de hrană sănătoasă, reduci și factura la medic.
Renunță la mașină! Din banii cu care întreții o mașină, poți crește un copil, sau poți să-ți eliberezi două-trei ore pe zi pentru fotografie. Ia-ți bicicletă! Mergînd cu bicicletă la serviciu sau la rezolvat problemele zilnice, devii mult mai sănătos, mai proaspăt și mai creativ. Știu, o să spui că-ți trebuie mașină ca să-ți cari tot ce ai de cărat, începînd de la copil pînă la blițurile de studio. Ia-ți remorcă și te-ai rezolvat. Noi avem acum patru remorci, una pentru copil, una pentru marfă (cu care pot să car pînă la trei lăzi de bere), una pentru materiale de construcții pînă la 3 metri (încă n-am terminat construcția casei) și una pentru materiale de construcții de 4-5 metri. Bicicleta te va face mai atent, vei observa multe lucruri interesante pe lîngă care ai trecut în grabă cu mașina de sute de ori. Bicicleta îți va încetini ritmul alert al vieții, vei deveni mai molcom și mai înțelept. Iarna, în acele cinci zile pe an cînd ninge și polițiștii nu te lasă cu bicicleta, poți merge cu transportul în comun sau cu taxiul. Dar cel mai bine e să stai acasă, la gura sobei, și să citești. Dacă n-ai mașină de întreținut, poți să-ți permiți acest lux.
Mută-te în casă mică și izolează-ți bine casa! Ce are asta în comun cu fotografia, o să te întrebi supărat, dacă ai o casă de peste 100 mp. Păi cam are. Nu vreau să fac pe deșteptul, fiecare are voie să facă ce vrea în viață, nu pot să condamn pe nimeni că-și cumpără casă scumpă pe credit, e viața lui și crucea lui, pe care va trebui s-o care. Dar din păcate observ că foarte mulți prieteni și colegi de-ai mei cumpără case de sute de mii de euro, pe credit luat de la bancă, și majoritatea lor se plîng că n-au timp de fotografie. E păcat să devii sclavul casei tale. Ai o singură viață, nu uita! Casa noastră ne-a costat pînă acum 5000 de euro, și cînd va fi gata, va costa 7-8000, maxim 10 000, dacă băgăm și jacuzzi. Un amic acum și-a construit casă cu 130 000, în urmă cu o lună l-am vizitat să-i dăm ocazia să se laude. Fac un calcul rapid, 130 000 - 10 000 = 120 000. Eu o să mai trăiesc activ cel mult 30 de ani, că după aia voi fi boșorog. 120 000 / 30 = 4000 de euro pe an. Pot deci să consider că am 4000 de euro pe an, rentă viageră, cum vrea Croitoru. Din acești bani, inexistenți, pot lejer să-mi cumpăr cîteva ore pe zi ca să fiu cu familia, și pot să-mi permit să fotografiez doar ce-mi place.
Cu izolația casei situația e asemănătoare. Am vecini care au factura la gaze mai mare ca salarul, în lunile de iarnă. Merită trăit doar pentru încălzire? Eu nu cred. Noi am investit 1200 lei în izolarea casei, și plătim cam 50 de lei pe lună pe lemne, sub 300 de lei pe an. Dacă plătesc și un om ca să-mi taie lemnele, și îl pozez între timp, banii luați pe poze îmi acoperă atît costul lemnelor cît și prețul tăiatului. Conform cărților de specialitate, orice izolație obișnuită pusă pe casă își amortizează costurile în cel mult doi ani.
Nu pune botul la credite! Nici un credit nu-i făcut ca să te ajute pe tine. Toate sînt inventate cu scopul ca banca să te mulgă. Dacă vrei să plătești ceva la preț dublu, cumpără-l pe credit. Revenind la cazul de mai sus, cu casa amicului, în cazul în care e construită cu credit luat de la bancă, atunci renta mea viageră e de cel puțin 7000 de euro pe an. Nici nu știu ce aș putea face cu așa mulți bani.
Cumpără aparate mai ieftine! Am cunoscut mai mulți fotografi care și-au cumpărat scule scumpe cu mii și mii de euro, în ideea că astfel o să devină mult mai competitivi pe piață și o să ajungă să facă doar ce le place. Culmea, mulți dintre ei și-au cumpărat aparatele pe credit. Au ajuns ei să-și atingă scopul? Prea puțini. Majoritatea lor au sfîrșit fotografiind nunți, ca să-și poată plăti ratele la bancă. E păcat.
Eu acum am un aparat pe care l-am luat cu 400 de euro, împreună cu două obiective de kit. Nici un client nu mi-a zis că ar fi nemulțumit de calitatea imaginilor. Că n-am rafale de 10 poze pe secundă, ci doar de 3, nu prea mă limitează în munca mea. Numărul megapixelilor de mult nu mă mai pasionează, aș putea trăi și cu 6, dacă ar mai exista pe piață senzori cu această rezoluție. Și atunci de ce ar trebui să cumpăr un aparat de zece ori mai scump? Îmi place să susțin industria aparatelor foto, dar nici chiar în acest hal.
Nu mă înțelege greșit, nu spun să cumperi și tu aparat ca al meu. Ar fi prea plictisitor să aibă toți scule la fel. Fiecare e liber să cumpere ce scule vrea, și chiar să se mîndrească cu ele, dacă doar atît îl duce capul. Însă e păcat ca tocmai plata aparatului să te țină departe de scopul final, fotografia.
Nu meriți! De cînd cu aceste reclame tîmpite, omul are impresia că merită tot. Mulți au impresia că dacă lucrează peste program, atunci ei merită să cheltuiască pe vreo prostie banii cîștigați în plus. După 14 ore de muncă zici că nu mai ai chef să gătești acasă, mai bine te duci la un restaurant, și cheltui banii cîștigați în orele suplimentare, sau poate chiar mai mult. Pentru că meriți! Sau te duci și-ți cumperi un televizor mai nou, mai plat, că te-ai plictisit de cel vechi, și meriți unul nou. Sau tragi tot anul ca nebunul ca să-ți permiți o excursie de o săptămînă într-un hotel de 5 stele, cu all inclusive, ca să nu fi nevoit să ieși din hotel, ci să te relaxezi după un an de muncă nebună. Aș mai putea enumera zeci de cazuri prostești pe care le întîlnesc des. Oamenii de multe ori nu se gîndesc, doar acționează, mimînd ce văd la prieteni sau la televizor. Dacă s-ar gîndi, și-ar da seama instant că nu merită, că dacă ar merita cu adevărat, atunci n-ar trebui să facă ore suplimentare ca să cumpere toate tîmpeniile de pe lumea asta. Reține, pînă cînd nu ai timp să fotografiezi, și nu ai timp pentru tine însuți, nu meriți! Nu meriți să dai bani pe tîmpenii.
Cum să renunți la televizor?
Există metode diverse: poți să-l spargi cu un ciocan, poți să-l arunci nervos pe fereastră (numai să verifici să nu fie nimeni sub geam), sau poți să-l faci cadou unei rude mai sărace. O să-ți dai seama în curînd cît de mult timp ți-a mîncat, și ție, și familiei. Stai liniștit că nu rămîi neinformat. Sau dacă rămîi neinformat, oricum nu pierzi nimic. Nevoia asta modernă de informație e o capcană, ajungi să-ți pese de ce se întîmplă în Libia, dar să n-ai habar cum îl cheamă pe vecinul de jos, de problemele lui nici să nu mai vorbim. După ce scapi de televizor, ți se va lărgi orizontul, vei avea timp mult mai mult să te uiți în jurul tău.
Degeaba îmi spui că tu te uiți doar la Discovery și la National Geographic. Nu mă impresionezi. Ei au niște filme de o oră, în care primești așa de puține informații că în cinci minute de citit afli mult mai multe despre subiect.
Cum să renunți la Internet?
Încă nu mi-am dat seama.
Cum să renunți la sport?
Nu e bine să renunți la sport. Însă s-ar putea să te ajute regruparea activităților sportive. De exemplu am un coleg care are abonament la sală, și merge săptămînal de două ori să se dea cu bicicleta. După care se bagă în mașină și pleacă acasă. Dacă pe baza unui sfat de mai sus scapi de mașină și treci pe bicicletă, ai să vezi că nevoia ta de sport plătit o să scadă surprinzător. Poate mai mergi la piscină să înoți un pic, dacă ești fan, sau mergi la un fotbal sau baschet, să-ți vezi prietenii, dar cu siguranță ți se va înmuia relația cu sala de fitness.
Gata
Am să mă opresc înainte să te scap de toate celelalte lucruri, și să rămîi doar cu fotografia. Nu uita, ai o singură viață și merită s-o trăiești așa cum vrei tu, nu așa cum vor alții. Dacă n-ai timp pentru ceva drag sufletului tău, tu ești cel care poate să-și facă timp, nimeni altcineva. Poți să dai vina pe oricine altcineva, doar tu ești vinovat că încă nu ți-ai regrupat prioritățile. Bani poți produce cît vrei, niciodată n-o să fie destui ca să nu-i poți cheltui cu un pic de efort.
Renunțarea e cuvîntul cheie. Renunțarea, pe lîngă faptul că te face mai bărbat, te face mai creștin, și te face mai om, te va face și mai fericit.
Nu aparțin nici unei secte, dar prevăd că această mare bunăstare financiară de care am avut parte în ultimul deceniu, va lua sfîrșit în curînd. Pentru unii va fi un calvar, ei vor depune eforturi imense să-și mențină actualul nivel financiar, pentru alții va fi o eliberare, vor avea în sfîrșit un motiv să se lase de alergatul după bani și să se apuce de exploatarea plăcerilor ascunse pînă acum, și aici mă gîndesc și la fotografie. Tu decizi pe care potecă o vei lua.
 |
Egyed Ufó Zoltán este astăzi unul dintre cei mai puţin apreciaţi fotografi români. Nu-i mai pasă de lucrări apărute în importante publicaţii şi campanii publicitare şi nici de expoziţii în ţară şi străinătate. S-a mutat din capitală la munte şi lucrează la proiecte personale.
Site: http://ufo.oskar.ro/ |
De acelasi autor:
2011-02-26
Nu ti-a scapat nicio virgula... am citit fara rasuflare. Felicitari!
2010-06-01
fain articol,ma bucur ca in sfirsit ti am vazut bicleta
2010-02-12
Multumim pentru articol, Ufo! De cand mi s-a stricat aparatul foto, am descoperit o noua metoda de a fotografia (noua pentru mine), care nu ocupa timp: tintesti cadrul cu grandangularul din dotare, astepti momentul si apoi clipesti. Gata poza! La acest aparat foto ai si functie video foarte performanta. Aceeasi metoda se poate aplica si in timpul somnului, trebuie doar sa folositi pelicula alb-negru si timpi mai lungi de expunere :)
Ufo, imi recomanzi si mie un aparat la 400 euro? Ma multumesc si cu un obiectiv.
2002-03-18
Al meu e Pentax K-M, din Ungaria l-am cumparat, de pe un site pe care nu mi-l mai amintesc. Stai, ca l-am gasit in bookmark. http://www.edigital.hu/Pentax_digitalis_fenykepezogep/Pentax_K-m_digitalis_fenykepezogep_kit_(18-55mm_+_50-200mm_objektivvel)-p40440.html?bid=20&partner=30682
Acum nu stiu ce se gaseste pe piata, nu sint genul de om care sa urmareasca atent piata aparatelor foto. Ma documentez doar cind mi se strica un aparat, si vreau sa cumpar unul nou.
2002-03-18
M-ai facut curios, asa ca m-am uitat la preturile de acum. Uite asta http://www.f64.ro/canon-eos-1000d-kit-ef-s-18-55mm-10-mpx-lcd-2-5inch-3-fps-liveview.html e clar sub 400 de euro. E adevarat ca-i mult mai slab ca al meu ;)) dar poze cu siguranta poti face cu el.
2009-05-08
Excelent articol......scris din suflet ! Multumim Ufo.....sfaturile tale sunt cu siguranta folositoare tuturor!
2008-01-12
Excelent.
Ca de obicei.
Multam fain!
2010-02-12
Mersi Ufo! Pentax e super, o sa-mi iau. Spor la pedalat!
2007-04-06
Majoritatea prietenilor mei nu se plang ca nu au timp de fotografie, ci se plang ca nu le iese cum si-au dorit. Lipsa timpului pentru pozat mi se pare asa o scuza patetica in sensul ca efectiv, tot citind mai sus nu-i gasesc niciun sens. Ai fi cu adevarat multumit de ceea ce fotografiezi doar daca ai avea mai mult timp? Lipsa timpului nu e o problema specifica fotografiei, dar se incadreaza intradevar intr-un constient colectiv ca multe dintre subiectele de mai jos ... ce presupune un credit, jobul pe care il urasti, vacantele stupide la resort, televizorul, rigorile sociale, puterea majoritatii. As adauga si shaorma...
Renuntarea e cuvantul cheie daca ai la ce sa renunti si chiar o faci. Pericolul e ca se poate confunda si cu "resemnare" fara sa-ti dai seama. Niciodata nu o sa ai timp suficient pentru nimic (asta e clar) iar sa te construiesti cat sa nu-ti doresti mai nimic tine iar de o cultura extrem de practicata. De fapt nu vad nimic nou aici... iar directia asta prezentata cu o usoara tenta sihastrica poate ca va functiona sau poate nu.
Daca in ultimele momente te vei gandi ca de fapt ai gresit tot ce ai urmat in viata, daca nu se intampla de fapt nimic dupa si daca vei fi facut sa ai tot timpul din lume, dar fara o imagine decenta in portofoliu. Orice poate fi oricum!!
Problemele tin de idoiala, de intrebari-raspunsuri, cautari si solutii... de o infinitate de variabile, despre "de ce?" si "cum?"; poti face poze senzationale in timp ce bei cu prietenii sau stai la semafor; poti sta 12 ore la birou fara sa fii platit suplimentar; masina e mai ieftina ca taxiul si iti aduce timp daca trebuie sa-ti platesti o factura si sa mergi din Pipera in Militari pe bicicleta; mai molcom inseamna mai molcom si nu mai intelept; cu aparate ieftine nici nunti nu poti fotografia; ce e cu adevarat "bun" e si scump; e misto sa-ti doresti si sa ai iso6400 si masina de teren; subiect bun inca tine de "irepetabil" care inca presupune zone greu accesibile fara bani, fara masina, fara scule, fara timp sau fara sa stii ce sa faci acolo... iar Carla Bruni a fost si cu Mick Jagger si cu un presedinte de tara.
Insa bun articol, personal si cu o directie asumata. Iti doresc succes pentru ca daca nu-ti iese e nasol :) Pentru mine... familia, prietenii, masina, televizorul nu au nicio treaba cu fotografia. Mai "mult" nu-mi spune mai nimic iar cuvantul meu cheie e "constrangere". Voi dupa ce cuvinte cheie va ghidati?
Se pare ca tot "renuntare", desi mi-as dori mai multa originalitate.
2004-06-01
:) am impresia ca aveţi şi altă gaşcă de prieteni
2009-07-13
Exceptand cazurile fericite, cand norocul isi vara coada, nu poti face fotografie care sa nu puta a diletantism altfel decat full time. De ce? Raspunsul scurt e ca pana si in cazul multora care fac fotografii full time rezultul pute a diletantism. Raspunsul lung tine particularitatile fiecarui gen fotografic. De pilda in fotografia documentara subiectul trebuie urmarit, si asta cere timp si disponibilitate multa, poate ai nevoie de castigarea acceptarii din partea subiectilor etc. Tu stii mai bine ca mine. De asemenea in fotografia de strada e cam greu sa trgi ca Garry Winogrand 10 filme pe zi, zi de zi, chiar daca pleci la 5 de la munca, in incercarea de obtine ceva ce nu a descoperit Bresson.
Daca judeci din perspectiva placerii de a fotografia, si nu a rezultatelor, atunci cata vreme aloci fiecarui compartiment al vietii trebuie sa vina de la sine, dupa pohta inimei. Mortificarea asta a trupului prin renuntarea la masina, nevasta si alte chestii lumesti nu prea se pupa cu hedonismul.
Banui ca nu te adresezi celor care vor sa isi faca din fotografie o profesie.
2004-06-01
Nu sunt deloc de-acord cu tine, la partea cu miroul de diletentism.
Sunt subiecte pe la langa care ai trait o viata intreaga si ai avut timp suficient sa le respiri fara sa-ti indrepti aparatul spre ele in fiecare minut. Ca sa faci cateva mii de cadre de care ai nevoie pentru un proiect solid, nu ai nevoie sa fii profesionist sau sa te ocupi full-time de chestia respectiva, o poti face linistit in timpul liber, atata timp cat fotografia e totusi o prioritate pentru tine. Asta inteleg eu din articolul lui Ufo.
2009-07-13
Daca sunt asa de accesibile, de ce ai mai avea nevoie de toata asceza asta?
2010-01-10
Va rog sa-mi permiteti sa fiu sincer pt ca m-am amuzat
Zoli mai ai putin pana sa ne propui calea Zen, Silviu tu esti de fapt si mai calit intr-ale zenului :)
Lui Ciprian ii place profesionalismul iar noi diletantii ne consumam aiurea :)
2004-06-01
imi cer scuze pt greseli ... scriu in graba mereu - "mirosul de diletantism"
@Adrian: tu sigur citesti ce scriu eu, sau ai vreo lectura paralela? Mai citeste o data, poate te impiedici undeva de cuvantul "nu".
2010-01-10
nu nu, am citit :)
si nu am dat curs niciunui gand rautacios
stiu, ai spus ca nu e nevoie de profesionalism, eu am zis doar ca iti place, si nu-i nimic rau in asta
2010-06-14
Eu nu inteleg o chestiune: nu ai nici o fotografie postata pe bog! Speram sa vad si eu roadele "renuntarii" insa...
numai bine,
dans
2010-01-10
are in schimb un link..
ei, ce activ am devenit, in pofida tendintei zen
2009-06-22
Silviu, lipsa sau mai bine nealocarea timpului chiar si in fotografie nu duc la performanta. Daca prietenii tai resusesc sa faca fotografie fara sa-i aloce timp, te invidiez, ai niste prieteni extraordinari. Ufo a dat cateva exemple despre cum iti poti face putin timp si pentru fotografie printre constrangerile sociale existente. Daca tu reusesti sa traiesti in afara lor, te mai invidiez inca o data. Si sa stii ca oamenii au voie sa mearga si la resort fara a fi stupizi, iar saorma nu e chiar atat de nociva. Pur si simplu sunt oameni care au si alte preocupari. Mai merg si la bodega, mai joaca si biliard si mai apar si prin fotografiile tale pe care de multe ori le denumesti in mod ironic. Vezi Dobrogea. Asta nu te face insa cu nimic mai bun.
Sa te construiesti ca sa nu iti mai doresti nimic tine de o cultura extrem de practicata? Unde? Cum se cheama cultura asta? Si cine o practica? Cine nu isi mai doreste nimic? Ce vrei de fapt sa spui?
Daca in ultimele momente te vei gandi ca ti-ai gresit viata si nu ai nici macar o imagine decenta in portofoliu...Orice poate fi oricum. Uau! Asta a fost adanca. Articolul lui Ufo contine notiuni de management al timpului si al resurselor care sunt limitate si constrang fotografia. Contine si solutii, e adevarat, nu se ridica la inaltimea lui "orice poate fi oricum". Sunt ceva mai pamantene, dar pentru berea si tigarile pe care la bagi zilnic, pentru gazul la masina si camera digitala, trebuie sa tai timp de la fotografie si il dedici constrangerilor. Daca reusesti sa faci asta altfel, te invidiez a treia oara.
Sigur ca poti fotografia nunti cu aparate ieftine, au facut-o altii inaintea digitalului, pe film. Sigur ca subiecte bune sunt si in zone accesibile, chiar aproape de casa in care stai, totul e sa le vezi. Nu e nevoie sa mergi 10000 km ca sa aduci ceva exotic la tine in comunitate si gasca sa tipe in cor Uau. Treaba asta au facut-o altii cu aproape 100 de ani inainte si asta e calea usoara. Ce rost are sa duci nisip la Polul Nord si zapada in Sahara? Ele exista acolo de milioane de ani, iar cel ce le transporta de colo pana colo nu e neaparat artist.
Masina costa mai mult decat bicicleta si decat mersul cu transportul in comun. Mersul pe jos e aproape gratis. Ce a adevarat bun e si scump? In general da, dar ce te faci cu ce e scump si nu e bun? Te asigur ca poti sa faci fotografie si cu bani putin asa cum poti sa nu faci fotografie cu toti banii din lume.
Cat despre directia "asumata" a articolului lui Ufo as fi preferat sa vorbesti cu cuvintele tale si nu cu cele ale celor ce ti-au fost profesori la curs. Mai exact ale lui Ferko. Ar fi fost ceva mai personal...din partea ta.
Ufo, articolul e bun, prezent si personal. Iti multumesc. Ca de obicei din cuvinte simple se pot spune lucruri importante. Si solutii pentru problemele cotidiene.
2007-04-06
Pai Bogdan, dovada a ceea ce sustin si te-a impresionat asa adanc si anume ca orice poate fi oricum este chiar interventia ta plecand de la orice as fi zis si pana la cum ai inteles tu. Vezi... posibilitatile de interpretare sunt infinite si culmea si functioneaza.
Ufo a dat cateva exemple despre cum iti poti face timp pentru fotografie in constrangerile sale (dupa cum bine ai observat) si impachetat intr-un soi de cale a renuntarii. E nobil, e frumos, poate e si o dorinta colectiva ascunsa de multe ori. Eu spuneam insa ca pot fi si altele... nu inteleg de ce ar trebui sa stau intr-o casa mica de exemplu. In fine... contextul era relaxat, atitudinile contradictorii inexistente... cat despre celelalte lucruri "exotism, dobrogea, ironii si cuvinte imprumutate" :) prefer sa ma gandesc ca au venit de la diavol colega!!.. iar daca a fi "personal" e de cele mai multe ori de bine la tine mi se pare ca e rau... asa ca sterge putin "praful" ca "o sa fie bine" (citez) :)
Acum te rog sa-mi dai mie aparatul tau ca prim membru al miscarii de renuntare! Casa mare ai?
2009-10-02
Nu exista probleme de timp sau bani...problema este ca in ultimul timp s-a uitat esentialul fotografiei.Toata lumea copiaza, nimeni nu mai gandeste. Exista o mare frica de exprimare libera si o mare "indobitoceala" de copiere dupa munca celor care au "reusit" in fotografie...pe mine ma bucura toata situatia asta si cei care se plang. Daca am intelege cu totii sensul fotografiei, nu ar mai exista fotografie. Si ar fi trist. Prea multa lume isi permite sa mearga maine la f64 si sa isi ia un dslr si sunt milioane de fotografi in lumea asta, cred. Cu timpul se v-a deterioara acest domeniu mai tare. Cine intelege mai mult din aceste cuvinte "aruncate" haotic, bravo lui. Cine nu...nu...
PS.nu aparatul sau experienta sau vechimea te face cu adevarat fotograf, ci transpunerea gandului TAU, original, contopit cu mult sentiment intr-un timp de actiune al shutter-ului.
2009-06-22
Draga Silviu, daca orice poate fi oricum, inseamna ca si oricat poate fi oricand sau ca oricine poate fi oriunde. Depinde doar de cata "iarba" bagi. Nu ca ar fi ceva rau in asta, dar, oricum ai spune-o, ar fi doar o iluzie. Si mie imi place sa cred ca Bresson sau Brassai au avut mintea limpede cand au fotografiat.
Eu nu am inteles din articolul lui Ufo ca ar fi ales calea renuntarii ci mai degraba pe cea a adaptarii, ceea ce inseamna ca are un scop si ca nu a ales sa fie mai cumpatat la voia intamplarii.
Diavolul e in noi toti intr-o oarecare masura si trebuie sa iti marturisesc ca oricat de divin mi-ar placea sa cred ca sunt, simt in mine ambele prezente.
Nefiind membru al miscarii de renuntare pot doar sa te ajut cu un aparat la nivelul celui pe care l-a avut Bresson sau, de ce nu, ca tot veni vorba, Brassai. Crezi ca ai putea mai bine cu ISO 6400, intr-un context cat se poate de relaxat si deloc contradictoriu?
2002-03-18
Boghitoi,
N-am vorbit despre fotografia full-time, pentru ca de repetate ori mi s-a atras atentia ca aici pe bog sint oameni care practica fotografia ca pe un hobby.
Amator nu inseamna neaparat diletant. Ci, din contra. Gindeste-te un pic. Un om normal petrece pe zi 8 ore cu munca, 8 ore cu odihna si 8 ore cu distractie. Sa zicem ca sint fotograf amator si pentru mine distractia e fotografia. Aloc 8 ore pe zi fotografiei. Bine, mai trebuie sa beau o bere cu prietenii, asa ca aloc doar 6 ore pe zi fotografiei, lucrind la un subiect interesant. Un fotograf profesionist lucreaza 8 ore pe zi la timpeniile clientului, dupa care nici nu mai are chef sa-si scoata aparatul. Daca-l scoate, trage max. 1-2 ore pe zi la subiectul lui favorit. Cine are de cistigat, eu ca amator care trag 6 ore pe zi, sau profesionistul care trage mult mai putin, si cu chef mai putin.
Da, ideal ar fi sa poti trai lucrind full-time doar la subiectele tale preferate, fara sa tragi timpenii cerute de clientul tau. Eu fac asta, dar nu cunosc prea multi care sa reuseasca sa-si permita acest lux. Si eu reusesc doar pentru ca ma multumesc cu un venit mic. Proiectele personale nu se vind la fel de bine ca proiectele facute la comanda.
2002-03-18
Silviu, iti doresc bafta cu djipanul si cu iso12800. La pozele pe care le faci tu cu copii pe strada, neaparat ai nevoie de sensibilitate mare. Asa macar la vernisaj se poate spune ca fotografiile sint de o sensibilitate iesita din comun.
2009-07-13
Ufo,
Acum pe bune, dincolo de micile noastre utopii,pe aici, pe unde stau eu, corporatismul a hotarat ca lucrurile stau cam asa:
-10h lucru (in medie. nimeni nu vrdea sa faca ore suplimentare, dar putini reusesc. In general nu poti sa te cari de la munca atunci cand asta a devenit traditie, fie si din si din faptul ca ai nevoie sa stai dupa coada altora, care isi termina treaba mult dupa 5, pt ca sunt supraincarcati, ori nu vor sa rupa randul, ca asa e cutuma etc)
- 1h dus spre munca, 1h intors
(Nu conteaza ca faci balante contabile, poze pe care nu le vrei sau suruburi. Conteaza cata vreme faci. Ba chiar daca faci poze, mai ai sansa sa prinzi ceva pe langa. Si btw, sa faci fotografie e o conditie necesara, si nu suficienta pt a scoate niste chestii. E o greseala logica in ce contraargumentezi.)
Asta inseamna de regula 8am-8pm ocupat. Dupa aia se face noaptea. Poti citi sau sa te uiti la un film pana adormi, ori chiar sa te vezi cu prietenii, dar cu fotografia mai greu, ca nu-i lumina. In week-end o zi faci cumparaturi, curat in casa, bati cuie si alte cateva lucruri utile. Cealalta zi poate vrei sa o petreci cu muierea si plodul, sa nu te uite, ca oricum te vad putin inainte de culcare. In concediu ai de ales: fie Louvre, fie Crevedia, unde crezi ca ai depistat un subiect interesant. Parca vrei sa nu mori prost, iar muierea nici ea nu vrea la Crevedia. Desigur, ici-colo mai strecori o ora de fotografie, dar evident, cand poti, rar, si nu cum iti proiectezi, ci cum apuci. Pana la urma pozezi la plesneala, ca oricum nu ai cum sa iti organizezi ceva. Ramane sa iti faci mica placere de a te juca cu camera, fara mari aspiratii. Diletant si amator sunt acelasi lucru. Asa le-a lasat etimologia, care le-a facut sa insemne un individ caruia face ceva pur si simplu pt. ca-i place si cam atat, doar ca unul vine prin franceza din italiana, si celalat fara anumire etape intermediare din latina. OK, putem sa le resemnificam, dar asta nu inseamna decat a introduce o noua conventie lingvistica. Iar, nu-i un argument care sa tina.
2008-11-05
Un articol care te invita la revederea prioritatilor, ofera sugestii pentru o mai buna gestionare a timpului, a resurselor de care dispui si pe care nu merita sa le irosesti aiurea. Scris simplu, clar si cu hazul personal deja cunoscut. L-am citit cu placere. Bafta la finalizarea casei, la pedalat si nu in ultimul rand la fotografiat!
2010-06-14
Eu cred ca sunt probleme mai serioase de discutat in fotografie decat managementul timpului. Adevarul este ca in ultima luna nu am mai reusit sa ies cu camera la vanatoare insa din motive perfect justificate dupa cum spunea <Bogdan Boghitoi> insa sa o luam altfel: daca te limitezi la fotografii la "lumina naturala" - cat iti ia sa faci 10 poze? (cam asta ar fii "norma" lunara...) Iti ia sa zicem o ora. Oricat de aglomerat ai fii, tot poti sa gasesti o ora pentru asta. Binenteles ca toata lumea o sa sara in sus si o sa zica "pei nu poti sa faci 10 fotografii extraordinare intr-o ora!". De ce nu?!?
Apoi, apropo de delitantism: cine spune ca un fotograf bun este unul care face doar fotografii "WOW!", cu subiect de exceptie, out-of-focus, lumina idela la rasarit de soare primavara...? ORICINE isi poate face un portofoliu de 50 de fotografii intr-un an zile daca "renunta" la tot. Insa in conditiile in care un profesionist face 200 de fotografii "de album" dintre care minim 10 sunt "wow" si asta numai in 12 ore - atunci te intrebi cine este diletant.
Pe de alta parte Einstein (care mi se pare cel mai bun exemplu) sustine principiul "renuntarii" si cine cunoaste putin despre acesta stie ca a facut tot posibilul sa evite interferentele dintre munca sa si alte activitati 'domestice'.
Insa ca sa revin la ideea pe care vreau sa o expun: cand am fost in Africa am constatat ca ziua are fix 12 ore iar in timpul asta trebuia sa stau la munca inclusiv in weekend cate 10 ore. Apoi trebuia sa mananc, sa fac si cate un dus si sa-mi fac si timp de bere. Dupa doua saptamani m-am intors acasa cu ~1000 de fotografii selectate dintre cele 5000 facute si de care sunt foarte mandru chiar daca nu este nici macar una cu vreo negresa alaptandu-si pruncul plin de muste cu focus pe ochisorii lui plini secretii. Diletantism... Lipsa de timp?
Eu cred totusi ca Ufo si-a pus in ordine viata si s-a relaxat. Ca este mai fericit, mai linistit, mai zen... Iar asta intr-adevar ajuta in fotografie. Insa n-are legatura cu faptul care o camera foto ieftina si in nici un caz cu faptul ca a renuntat la televizor care apropo - chiar daca arata doar copii vilolati si taiati cu toporul de bunica - tot ramane o sursa importanta de stimulare a creierului.
Nu stiu daca am spus ceva coerent sau daca mi-am dus vreo idee pana la capat insa sper ca m-am facut inteles: "renuntarea" si "managementul timpului" nu este nici pe departe problema ceea mai importanta in fotografia ca si hobby.
DanS
2007-04-06
Draga Bogdan, acum ca m-ai scos si drogat chiar simt ca o sa incep sa-mi permit orice. Daaar, intr-o ultima incercare temperata iti spun ca nici nu conteaza ce ai inteles din articol... renuntare, adaptare oricum ar fi.
Chiar trebuie sa se trezeasca cineva sa ne spuna... vreti mai multi bani renuntati la masina sau vreti mai mult timp munciti mai putin (?!) Adica cum e posibil sa ajungi pe la 30 de ani si sa te minunezi in sens apreciativ cand cineva in sfarsit iti deschide ochii... "Fiti atenti! Creditele la banca sunt de kkt! Nu merita!" Unde ai trait pana acum...
Numai expresia "managementul timpului" ma irita pentru ca absolut toate de mai sus ma directioneaza spre noua gandire... in spiritul corporatistului frustrat. Totul trebuie sa aiba scop, totul e perfect rational, seriozitate maxima iar "ciripitul" e doar platitudine, dar de necontestat.
Deci da ... e adevarat: n-ai nevoie de aparate scumpe, n-ai nevoie de excursii in locuri exotice; si? Chiar trebuie sa ma invete cineva asta ca n-am nevoie, desi mi-ar placea?.... si eu sa ma trezesc brusc si sa-mi revizuiesc prioritatile in viata (!?) multumind internetului pentru sansa de a citi asemenea profetie? Se pare ca da... e nevoie de cineva care sa zica lucrurile astea pentru ca exista foarte multi ca tine; innodati in constrangeri, conditionati de tot felul de rigori sociale, obsedati sa acumuleze cat mai multa informatie despre orice cu o seriozitate patologica... apropo habar n-am ce camera folosea Bresson, dar banuiesc ca era o Leica (sau mai multe) care intradevar erau cele mai 'ieftine' pe piata, oare (?!)
Si daca vorbim de "iarba" eu ti-o recomand cu toata caldura... ia-o mai usor, fii mai relaxat, nu mai cauta un milion de raspunsuri prin altii pentru ca "mintea ta limpede" e mai intunecata ca o "iluzie temporara".
Si Ufo e bland pentru ca pleaca de la ipoteza ca daca ai avea timp ai face mai multe poze bune. Mergem asa pe o atitudine constructiva cu sfaturi de bun gust pentru comunitatea de fotografi... fals! Fotografia nu e zidarie... mai mult nu inseamna nimic. Are netu' sute de exemple... poti face poze o viata si toate sa fie de kkt, dar sa "castige" asa dupa un timp prin simplul fapt ca devin vechi si mai apare unu' altu' din tinerete, eventual o casa care nu mai e, o biserica... si asta sa fie tot!
Iar legat de fotografia mea "cu copii" raspunsul e simplu... un copil aduce prin simpla prezenta mai mult unei imagini pentru ca este ... inca "neatins" si se poate manifesta liber (gesturi, mimica, dinamica.. expresivitate) si asta nu face deloc mai usoara fotografierea copilului ca a unui adult de cele mai multe ori plat dar cu text ajutator alaturi.
Ramane bineinteles salvarea "originala"... proiectul! Care proiect de cele mai multe ori nu presupune decat o repetitie seaca si detasata a unui subiect plat... antene parabolice, blocuri, catei, pubele si asta ca sa fie bine, sa "spunem" si noi ceva, sa lasam ceva in urma... un "document" vizual!
;)
2005-11-19
Prolegomene
Oameni buni!
Daca timpul nu va permite sa faceti fotografii (sic) ah! daca azi as fi avut timp ce fotografie extraordinara as fi facut, ce proiect minunat as fi terminat... numai ca sunt ocupat cu (urmeaza scuzele) mersu' la piata, nevasta, catelu', purcelu', masina. itb-u', seviciu' de 10 ore, schimbatu' scutecelor s.a.m.d .... nu faceti! Care-i problema?
Nimeni nu s-a nascut cu aparatul foto pe el in chip de organ functional si vital.
De aici ar fi trebuit sa urmeze expunerea in sine, bine argumentata si cu multe trimiteri in subsolul paginilor... ca sa nu mai vorbesc de bibliografie...
Insa cred ca nu e cazul, toata lumea a inteles!
Nu faceti!
2002-03-18
Da, Boghitoi, ai dreptate, acum am verificat in dex, si diletant e chiar sinonim cu amator. Eu pina acum am auzit acest cuvint doar in forma peiorativa, si asa am avut impresia ca e sinonim cu habarnamist. In plus am auzit de sute de ori "eu sint fotograf amator", dar niciodata "eu sint fotograf diletant". :)
Ca lucrezi de la 8 la 8 e decizia ta. Poti oricind sa renunti la job.
2010-06-14
Cred ca este corect sa folosesti termenul de "diletant" numai cu sens peiorativ atunci cand este vorba de fotografie. Un "amator" are cel putin un pic de simt artistic. "Pasionatul" de fotografie studiaza in particular arta si tehnica fotografica. "Profesionistii" fac din asta o meserie. Apoi urmeaza cei cu titluri academice...
2009-07-13
In fine, sinonimele totale sunt rarisime iar conotatiile mai ne gadila si ele de pe margine. Oricum nu vad la ce ajuta distinctiile de genul asta. Si evident, decizia noastra e si ca mergem sa ne luam paine de la alimentara pe picioare si nu in maini ori facand tumbe. Uneori optiunea e evidenta. Tot ce poti sa faci de regula e sa inlocuiesti un job decent cu niste expediente prost platite, care pana la urma sfarsesc prin a-ti maca mai mult timp ca sa te tii pe linia de plitutire. De aceea, uneori mijloacele de normalizare ale societatii sunt foarte eficace.
OK tuturor ne e draga ideea ca exista creativitate, care se aplica pana in subiecte banale. Insa chiar si cand un asemenea subiect reuseste sa te incalzeasca (ceea ce, daca stai sa te gandesti, ar fi foarte nasol petru tine :), rezultatul e o retorica goala, pe subiecte fumate, gen rearanjatul in poza a mizeriei de pe la cate o periferie ori facand fotografie de strada sterila, vanand chestiile care ti se ofera imediat, ca mai stiu eu ce geometrie. Chiar nu face sa iti pierzi vremea cu exercitii din astea in domeniul gaunosului. Trebuie sa ai fie posibilitatea de a vana indelung straniul, intruziunile paradoxalului si alte lucruri care sunt rare si au interes, in cazul fotografiei de strada, ori posibilitatea de a urmari un subiect, in exercitiile documentare. Eviedent, nu ma refer la genul de subiecte cum ar fi de exemplu cele care genereaza safariuri fotografice prin bordee, uneori chiar pe bani, ca alea le poti face. Dovada sunt sutele de oameni care chiar le abordeaza.
De exemplu subiecte tari ar fi aia care lucreaza in tura de noaptet sau ultimii jucatori de oina, ca sa dau niste exemple aproape la intamplare. Nu e greu sa le gasesti daca iti interoghezi curiozitatile autentice. Numai ca e nevoie de logistica sa mergi la Cucuieti sa vezi meciul anual de oina ori macar sa fii jurnalist sa ai acces in locurile pe unde oamenii se spetesc la ore mici, ca nimeni nu da drumul cui i se casuneaza in fabrica sau depozit, doar ca ii spune ca vrea sa faca poze (daca se da drumul cuiva). De ce crezi ca unele subiecte sunt recurente? Ca-s subiecte de weekend. OK, ca unii fac din ele misiunea lor de artist si le legitimeaza permanent, fie si din cauza ca ai o jena ii spui omului ca isi toaca timpul onorand banalitati cu viata lui, mai ales cand aia care sunt la mintea lui il aplauda sincer si el se bucura, asta e alta poveste. Dar macar aia, unde investitia afectiva e mai mica, pt ca e doar un hobby, e bine sa aiba o imagine asupra a ce se poate face si pe unde stau.
2011-05-03
Toate retetele sint valabile si de bun simt-din fericire sint multi ani de cind aplic solutia renuntarii la consum si la relatiile inutile,cronofage si la "informatiile" internetului.Oricum,am impresia ca articolul asta n-o sa te faca mai popular...but who cares?
2010-06-14
...ok... cred ca ai lovit unde doare. Adica Ufo a fost chiar prea bland si de'asta a fost loc de discutii... daca ar fi avut curajul sa spuna: "bai frate, ori fotografie ori masina si viata personala" atunci cred ca lucrurile ar fi fost mult mai clare si oricine ar fii vrut sa-l contrazica n-ar fi facut decat sa se mina pe sine insusi... asa ca eu zic ca putem sa adaugam la lista pe cei "dedicati" fotografiei.
Noi, cei care nu suntem "dedicati" ci doar simpli "hobisti" trebuie sa ne impacam cu ideea ca niciodata nu vom atinge perfectiunea. So, care este locul si scopul nostru? Pei cred ca noi nu putem decat sa ne concentram sa facem lumea mai frumoasa (ca sa folosesc un cliseu - ca la asta trebuie sa ma pricep ;) ). Asa ca eu as revizui lista lui Ufo in felul urmator:
- petreceti cat mai mult timp cu familia! o fotografie facuta acestora, oricat de banala ar fii, valoreaza mai mult decat oricare alta
- cat despre berea cu prietenii - intotdeuna am considerat ca este o oportunitate in plus sa fac niste fotografii unice (in felul lor)
- nu te adanci in munca! oricat de mult ti-ar placea - oricum rutina te omoara. O escapada fotografica dimineata inainte de munca este echivalentul unei ture cu bicicleta.
- discutia legata de aparate ieftine este inutila. Eu cred ca de cand s-a inventat fotografia a existat principiul "cumpara cel mai scump aparat pe care ti-l poti permite". So...
- eu n-am masina insa cred ca mi-ar oferi mai multe alternative in ceea ce priveste fotografia. Cand o sa am mai multe posibilitati financiare - primul lucru pe care o sa-l fac o sa fie sa-mi iau o masina si sfatul meu ar fii sa faca toata lumea la fel. Nu cred ca exista o legatura directa intre cat muncesti si faptul de a avea sau nu o masina.
- atunci cand a fost Revolutia, eu faceam fotografii la televizor fiindca n-aveam alta metoda de inregistrare ;) asa ca nu pot pune in balanta fotografia cu televiziunea
DAR, oricum ar fii, ca si pasionat de fotografie cred ca prioritatea numarul unu este sa faci fotografii care aduc satisfactii personale imbinate pe cat posibil cu tehnici fotografice si tendinte artistice. Impartaseste munca ta cu cat mai multi oameni carora ai putea sa le faci viata mai frumoasa cu fotografiile tale macar si pentru un minut. Traieste-ti viata si fii fericit fiindca doar asa vei putea descoperi frumosetea in lucrurile atat de banale - fotografiate de diletanti, amatori, profesionisti si artisti in egala masura.
2009-06-22
Draga Silviu, hai sa incercam sa sintetizam putin: Ufo a scris un articol folosind exemplul personal, tu, ca de obicei, te-ai opus, ai folosind expresii dobandite si nemestecate in scoala de fotografie pe care am urmat-o impreuna alaturi de dogme amuzante de genul "orice poate fi oricum" ("Everything is everything man and everything is nothing, too"). Nu te-a facut nimeni drogat desi exprimarea ta era cam dupa doua joint-uri. Si nu ai inteles nici exemplul legat de nivelul echipamentul lui Bresson. Poate era mai simplu sa ma refer la FED-ul fara exponometru cu care Dragos Rapeanu a facut fotografii excelente. Si pe care l-a vandut cu 70 de lei.
Pana la urma treaba asta cu fotografia tine si ea de un echilibru pe care fiecare cauta sa si-l gaseasca intre slujba, familie, prieteni, masina, credite si alte obligatii. De unde atata aroganta? Chiar nu ne mai poate invata nimeni nimic incat sa ajungem la 30 de ani sa spunem "cine naiba sunt si strainii astia care vin sa ne invete pe noi cum sa facem treaba?". Noi care stim de mii de ani cum se face treaba.
Cred ca e doar o problema de echilibru, Silviu.
2009-04-08
"multa garagatie pentru o comparatie"
:))
2007-04-06
Of, draga Bogdan. Asta nu e sinteza, ci o noua interpretare in maniera cu care se pare ca m-ai obisnuit tu si anume usor deraiata. Eu chiar nu m-am opus ca de obicei, ci doar m-am opus; insa in mod paradoxal nu te-am vazut pe tine niciodata s-o faci in raport cu articolele lui Ufo, ceea ce ma face sa cred ca oricum eu il apreciez mult mai cinstit pe Ufo. Cel putin las posibilitatea unui dialog, fie el si contradictoriu de multe ori spre deosebire de aplauzele tale frenetice la orice platitudine care nu fac decat sa-ti inchida interventiile intr-un soi de idolatrizare seaca.
Ma surprinde cu cata tenacitate imi notezi expresiile considerate de tine a fi dobandite in scoala pe care am urmat-o impreuna acum 3 ani si drept urmare nu ma pot detasa de gandul ca permanenta ta preocupare pentru a ma incadra intr-un context din care tu ai iesit destul de sifonat public este tocmai pentru a-ti manifesta cu inversunare frustrarile ca pe un ultim act de delimitare totala. Practic tu nu imbratisezi neaparat cu sinceritate ideile 'noi', ci te alaturi lor prin negarea altora ceea ce te face la fel de periculos ca un dogmatic autentic. Iti recomand sa-ti versi of-urile intr-un post pe vreun blog si sa depasesti momentul.
Esti 'inginer' asa ca sfatul meu este sa-ti aloci timp, sa crosetezi un pic printre propriile tale ganduri si sa aplici un algoritm de selectie "mai riguros" tuturor informatiilor pe care le primesti si 'principiilor' pe care ti le fabrici pe baza lor.
Cat despre Bresson, mi se pare ca i se aminteste numele mult prea des si in situatii total nepotrivite. Ipocrizia asta a umilintei exterioare mi se pare iar apa de ploaie. Bineinteles ca poti face poze cu orice fel de aparat, dar de ce sa nu faci cu cel mai potrivit situatiei? De ce e rau sa-ti doresti cea mai buna unealta adaptata situatiei, pentru ca e vorba doar de "o unelta", iar faptul ca esti posesorul unui FED sau D700 nu te va face mai bun mestesugar, ci doar iti va usura actul mestesugului.
Acum chiar am senzatia ca-mi pierd eu timpul si uite cum incep sa imbratisez metodologia lui Ufo. As adauga: Cum sa te opresti din discutii imbecile pe net? Deci Bogdan... e vorba de echilibru doar daca stai pe sarma, nu si cand esti fixat intr-un plan.
Sanatate!
2009-06-22
Silviu, coincidenta face ca articolul lui Ufo cu tot cu familie, catel, masina si purcel sa aiba multe lucruri comune cu persoana mea.
Stai linistit, nu iti notez nici o interventie, dar atunci cand scrii am senzatia ca vorbeste Ferko. Ai reusit sa iti insusesti la perfectie cativa termeni pe care ii propavaduiesti ca si cum ar fi ideile tale proprii. Ceea ce pe mine ma zgarie ingrozitor pe timpan si m-am gandit sa intervin. Problema de imbratisare a ideilor noi iti apartine pentru ca nu ratezi nici un moment sa te pui contra altor pareri. Incepi sa semeni din ce in ce mai mult cu stim noi cine nu accepta absolut nimic din partea nimanui.
E adevarat ca sunt si inginer, dar as fi putut fi foare bine si gunoier sau zilier. De etichete si prejudecati vad ca nu duci lipsa. Si am sa iti fac o marturisire: spre deosebire de tine, eu nu sunt fotograf.
Iti vand un pont: ca sa te opresti din discutiile imbecile pe internet ar fi mai simplu sa nu te apuci de ele. Cat despre echilibru, ai sa ramai uimit el se aplica si in plan nu doar pe sarma.
Parca si tu esti inginer, nu?
2007-04-06
Pacat ca nu are in comun si D700 ala de la gatul tau... ca tot vorbeam de umilinta asta ipocrita de care sunt eu satul in interventiile altora! 'Pozam' mereu in observatori impartiali (vezi propria-ti marturisire), dar avem pareri despre ceea ce oricum, sub nicio forma n-am putea fi... cum vine asta?
Iar a-ti insusi ceva inseamna si a fi de acord sau a invata notiuni si cunostinte care oricum se incadreaza intr-o directie cunoscuta si imbratisata de foarte multi printre care te numarai si tu cu putin timp in urma. Iar toate se refera la strict estetica unei imagini (nu la un mod de viata), ceea ce n-a fost oricum subiect de discutie acum si aici si pe care Ufo inclusiv il cunoaste ca doar a participat la 'dezbateri' si chiar si-a indemnat si "apropiatii" sa participe la acelasi curs. Sunt suficient de deschis sa accept orice parere care face sens. Apreciez multe dintre "proiectele" lui Ufo, iar pe altele nu. La fel si despre ceea ce scrie. Dar n-o sa aplaud acum absolut orice ... pentru mine subiectul articolului de fata e exagerat si pica intr-un soi de smiorcaiala generala. Cum am mai spus timpul mi se pare o problema secundara daca stii ce vrei sa faci pentru ca o imagine buna sau un "proiect" bun ar trebui sa depinda mai mult de o constructie interioara in a cauta si exprima esentialul. Timpul, aparatura, disatanta, catelul, purcelul sunt de cele mai multe ori scuze si frustrari si nimeni nu-ti garanteaza ca daca ai avea toate conditiile chiar poti realiza ceva. Drept urmare prietenii mei (ma gandesc) ca au in primul rand probleme legate de gasirea unui subiect bun, sau de interpretarea lui prin imagini si nu se fandosesc ca desi totul le e clar nu au cum si cand... si iata inca de la inceput un dezacord si doar in cazul articolului de fata.
Dar oricum nu asta e problema ta acum avand si aparat bun si masina si casa spatioasa si rate si un job bine platit si o diploma de inginer, ci orice alocutiune care iti trezeste tie senzatia ca vine dintr-un mediu care te bantuie in momentele astea de ratacire oarba in "lumea fotografiei" din care evident ca NU faci parte! Si stai linistit ca sunt la fel de inginer ca si tine; poate cu un master in plus.
2009-06-22
Silviu, m-ai omorat cu "lumea fotografiei". Banuiam eu ca ti-ai pierdut modestia, dar nu te credeam asa de exhibitionist incat sa bati campii atat de bine si de public. Poate definesti putin lumea asta fotografiei ceva mai departe de "like"-urile de pe Facebook si voturile de pe BOG.
M-as bucura sa te vad in lista de fotografi de la Magnum si daca votul meu ar conta in acest sens fii sigur ca ti l-as acorda, desi interventiile tale au inceput sa sune a frustrari materiale si invidie acumulata. Te asigur ca nu ai motive.
Sigur, e minunat sa crezi ca esti liber, dar dupa ce trece iluzia te trezesti ca, oricat nu ti-ar conveni, faci parte dintr-un sistem social in care exista constrangeri. De timp, de bani, de spatiu, religioase sau culturale. Prin ultima ta interventie nu faci altceva decat sa confirmi asta.
Daca vrei ne putem intalni si dezbate subiectul la bere pana il epuizam complet. Eu cred ca nu mai are rost sa continuam aici.
2009-05-02
cine are ochi vede, cine are minte intelege. cam asta ar fi pe scurt parerea mea personala la cele de mai sus. felicitari Ufo pentru subiectul, foarte sensibil de altfel, abordat precum si pentru sinceritatea cu care ai expus problema folosindu-te de viata ta personala pentru a o ilustra.
de asemenea, sunt multe de invatat si din comentariile, uneori putin prea acide, scrise de ceilalti membrii BoG... toate sunt de apreciat in felul lor.
dar, la urma urmei, fiecare isi administreaza timpul dupa posibilitati si in functie de prioritatile momentului...
va doresc un week-end frumos tuturor
2006-11-23
huh ca n-am mai intrat de ani pe aici da-mi place ce citesc acuma. frumos articol, felicitari!
2007-10-08
e misto articolul, e in trend cu filozofia asta zen care devine un fel de "must" pe timp de criza...
pe mine insa m-ar interesa sa vad de la tine o serie de articole cu urmatoarele titluri:
-"cum sa ne dam seama in 3 pasi ca nu avem nicio treaba cu fotografia"
-"nu te intelege nimeni? vinde aparatul si ia-ti un trafalet..."
-"multumesc mama fiindca doar tu vezi ca sunt cel mai bun"
-"rasaritul de soare, incotro? trecut, prezent si viitor"
-"natura moarta - studiu de caz: gratar cu mici si bou in fundal"
-"idiot's guide to realize that you're an idiot" (asta in engleza am scris-o ca sa vada lumea ca pot...)
ce zici, te bagi?
2010-02-03
Foarte tare si realist articolul, dar ai scris ceva pe acolo ce m'a intrigat. Stiu ca nu are legatura cu fotografia, dar sunt tare curios. Ce fel de casa construiti de ajunge doar 10 000 de euro? Pentru ca suma asta pare de domeniul fantasticului in vremurile noastre de criza.
2010-03-08
Bine simtzit, bine scris!
2002-03-18
Tudor,
E o casa de 5x7,5 metri, cu mansarda. In total o sa am vreo 60 mp. E cu structura de lemn, izolatie cu vata minerala, osb, si lambriu peste tot.
Daca mai ai intrebari, oricit de detaliate, iti raspund cu placere.
2006-01-14
foarte bun articolul , mi a placut , eu mi am dat motorul , pe un nikon d80 :)) dar nu am reusit sa stau fara motor si acuma o si o honda dominator , la mare anul asta ca aparat foto am avut un smena cu 36 de cadre (inca nu am scos filmul) este uimitor cat de atent devi la apasarea pe declanastor cand stii ca ai doar 36 de cadre .... (nu am facut decat vreo 18 - 20 de pozitii)
2011-05-03
Ufo,multumesc pt. articol.Chiar daca sint lucruri stiute de cei mai batrini,o constientizare a capcanei consumului si a freneziei muncii,ca produs secundar,nu strica.Inteleg greu frenezia demolatoare care urmeaza de fiecare data articolele tale.Doar daca bunul simt irita-azi...
vizualizari (4565)
comentarii (48)
voturi (6)
