Bill Jay, 1940 – 2009

A murit Bill Jay. Asa suna sms-ul primit ieri de la Bumbutz. Sec si direct, asa cum e el. Am stiut imediat ca nu e o gluma. Si mai ales, am stiut imediat ca e o mare pierdere pentru lumea fotografiei. Bill Jay avea o sumedenie de manuscrise de sertar inca nepublicate si cateva proiecte importante nefinalizate. In mod ironic, a predicat intens despre importanta ducerii la capat a lucrurilor, doar ca acum sa ne lase cu ochii in soare, murind pe nepusa masa, in somn.


Despre Bill Jay poti scrie in doua feluri – sa incepi sa insiri o lista lunga de realizari, de carti, de articole, de expozitii si institutii prin care a trecut, presarindu-le cu toate cliseele binecunoscute care se adauga unui necrolog care se respecta: personalitate remarcabila, suflet ales, monstru sacru etc. Asta e varianta la care Bill Jay cel pe care il stiu eu, posesor al unei autoironii si a unui umor englezesc imbatabile, ar ride tinandu-se de burta.


Varianta a doua e mult mai directa si mai aproape de logica lumii in care ne miscam. Sa dai un link, si apoi sa lasi oamenii sa descopere despre cine vorbim aici. Exact asta o sa si fac, indemnandu-i pe toti cei care vor sa ia in serios aceasta poveste aparent simpla, care este fotografia, sa sondeze mai in adanc imaginile si scrierile lui.


http://www.billjayonphotography.com/


Acestia vor intelege poate, de la un om care a trait toata viata respirand fotografie, ca povestea fotografiei nu e simpla, dar este o aventura de o inegalabila frumusete.


Nu mi-e usor sa uit intalnirea mea cu el langa San Diego, cand am petrecut o dupa-amiaza gratioasa povestind despre fotografie. Nu-mi va fi usor sa deschid o revista LensWork si sa nu mai gasesc la finalul ei cireasa de pe tort numita End Notes. Nu mi-e usor sa trec peste faptul ca ultima mea scrisoare catre Bill Jay nu va mai primi niciodata un raspuns. Nu avea email si periodic ne scriam. Se retrasese de curand, in secret, in Costa Rica, la cativa pasi de o plaja absolut paradisiaca. Imi place sa cred ca a facut-o ca sa se obisnuiasca din vreme cu Raiul.


Voicu Bojan